MO/Prabhupada 0440 - Teoria Mayavadi este ca Spiritul Ultim este impersonal
Lecture on BG 2.8-12 -- Los Angeles, November 27, 1968
Prabhupāda: Continuă.
Devotat: "În Śvetāśvatara Upaniṣad, se spune că Suprema Personalitate a Divinității este susținătorul nenumăratelor ființe aflate în diverse situații în funcție de activitățile și reacțiile acestor activități. Această Supremă Personalitate a Divinității, sub forma porțiunilor Sale plenare, trăiește în inima fiecărei ființe. Doar oamenii sfinți, care pot să-L vadă pe Domnul Suprem atât înăuntru, cât și în afară, pot să ajungă la pacea eternă și desăvârșită. Aceleași adevăruri vedice dăruite lui Arjuna sunt dăruite tuturor oamenilor din întreaga lume, oameni care se consideră învățați, dar de fapt nu au decât un foarte sărac bagaj de cunoștințe. Domnul spune în mod limpede că El Însuși, precum și Arjuna și toți regii adunați pe câmpul de luptă sunt ființe individual eterne și că Dumnezeu este veșnicul susținător al entităților vii individuale."
Prabhupāda: Care este versetul inițial? Citește-l.
Devotat: "N-a fost niciodată o vreme când Eu să nu fi existat, nici tu și nici acești regi... (BG 2.12)"
Prabhupāda: "N-a fost niciodată o vreme când Eu să nu fi existat, nici tu și nici acești oameni." Acum El spune analitic "Eu, tu și..." Persoana întâi, a doua și a treia. Adică toți. "Eu, tu și restul." Deci Kṛṣṇa "N-a fost nicio vreme când Eu, tu, și toate aceste persoane adunate pe câmpul de luptă să nu fi existat." Adică: "În trecut, Eu, tu și ei toți au existat în mod individual." Individual. Teoria Māyāvādī spune că spiritul suprem este impersonal. Atunci cum spune Kṛṣṇa că "Nu a existat o vreme când Eu, tu și toate aceste persoane să nu fi existat"? Adică "Eu am existat individual, tu ai existat individual, și toate aceste persoane din fața noastră au existat individual. N-a fost nicio vreme. "Care este răspunsul tău, Dīnadayāla? Kṛṣṇa spune că niciodată nu am fost amestecați. Suntem toți individuali. Și spune "Și nu va fi niciodată... Nu va fi niciodată un moment în care să nu existăm." Adică în trecut am existat individual, în prezent nu e niciun dubiu că existăm individual, și în viitor vom continua să rămânem individuali. Și atunci de unde vine concepția impersonală? În trecut, prezent, viitor sunt 3 momente de timp. Deci? În toate momentele de timp suntem individuali. Atunci când devine Dumnezeu impersonal, sau eu sau tu? Care sunt șansele? Kṛṣṇa spune clar "N-a existat nici o vreme când Eu, tu și toți acești regi și soldați individuali... Nu e ca și când nu am fi existat în trecut." În trecut am existat individual, și în prezent nu e niciun dubiu. Existăm ca indivizi. Tu ești discipolul meu, Eu sunt maestrul tău spiritual, dar tu ai individualitate ta, Eu am individualitatea mea. Dacă nu sunteți de acord cu mine, puteți să plecați. Aceasta este individualitatea voastră. Dacă nu vă place de Kṛṣṇa, nu puteți să fiți în conștiința de Kṛṣṇa, aceasta este individualitatea voastră. Deci această individualitate continuă. La fel Kṛṣṇa, dacă nu vă place, poate să vă refuze conștiința de Kṛṣṇa. Nu e obligat să vă accepte pentru că urmați regulile și principiile regulatoare. Nu. Dacă El crede "El face numai tâmpenii, nu pot să-l accept," El vă va refuza.
Deci El are individualitate, voi aveți individualitate, fiecare are individualitate. Și atunci de unde vine ideea impersonalistă? Nu se poate. Și dacă nu-L credeți pe Kṛṣṇa, nu credeți Vedele, în afară de orice altceva, Kṛṣṇa este acceptat ca autoritatea supremă, Personalitatea Divinității. Și dacă nu-L credeți, atunci care sunt șansele de a avansa în cunoaștere? Nu există nicio șansă. Deci nu se pune problema de individualitate. Aceasta este afirmația autorității. În afară de afirmația autorității, trebuie să folosiți logica și argumentele. Puteți spune că există undeva înţelegere între două părți? Nu. Mergeți și verificați. În stat, în familie, în comunitate, în națiune, nu există înţelegere. Chiar în adunări, chiar în țara voastră. Chiar și în Senat, fiecare se gândește la interesul țării dar în propriul fel. Cineva gândește "Bunăstarea țării mele va fi pe această linie." Altfel, de ce ar fi competiție la alegerea președintelui? Toată lumea spune că "America are nevoie de Nixon." Și cealaltă persoană spune "America are nevoie de mine." Dar de ce doi? Dacă America, tu și tu sunteți ambii... Nu. Există individualitate. Părerea domnului Nixon e cumva. Părerea celuilalt candidat e altfel. În parlament, în Senat, în Congres, în Națiunile Unite, fiecare luptă cu părerile sale individuale. Altfel de ce ar fi atâtea steaguri în lume? Nu vedem niciunde impersonalism. Personalitatea domină peste tot. Oriunde, personalitatea, individualitatea este predominantă. Deci trebuie să acceptăm asta. Trebuie să ne folosim logica, argumentele și să acceptăm autoritatea. Atunci problema este rezolvată. Altfel este foarte dificil.