MO/Prabhupada 0636 - Cei învățați nu fac astfel de distincții, că ceva nu are suflet
Lecture on BG 2.30 -- London, August 31, 1973
Prin urmare, cu toate că este material, corpul provine din aceiași sursă, dar totuși este inferior. Atunci când dehī sau sufletul spiritual, deși prin natură este superior naturii materiale, totuși el Îl uită pe Kṛṣṇa pentru că este încarcerat în natura materială. Acesta este procesul. Dar așa cum a fost afirmat aici, că dehe sarvasya(BG 2.30), sarvasya dehe, același spirit este prezent. Prin urmare cei care nu sunt ticăloși, cei care sunt inteligenți și o cunoaștere completă, nu fac distincție între o ființă umană sau un animal. Paṇḍitāḥ sama-darśinaḥ. Pentru că este paṇḍitāḥ, este învățat, știe că sufletul spiritual există. Vidyā-vinaya-sampanne brāhmaṇe (BG 5.18). În învățatul de primă clasă brāhmaṇa, există un suflet, un suflet de aceeași calitate. Vidyā-vinaya-sampanne brāhmaṇe gavi, în vacă, hastini, în elefant, śuni - śuni înseamnă câine - caṇḍāla, cel mai josninc tip de oameni, în toate ființele există un suflet. Nu doar omul are suflet, sau semizeii superiori au un suflet, iar bietele animale nu au suflet. Nu. Fiecare are... dehe sarvasya bhārata. Deci pe cine ar trebui să acceptăm? Afirmația lui Kṛṣṇa sau un filozof ticălos sau un așa-zis religionist? Pe cine ar trebui să acceptăm? Ar trebui să-L acceptăm pe Kṛṣṇa, autoritatea supremă, Ființa Supremă. El spune sarvasya. În multe locuri Kṛṣṇa spune acest lucru. Prin urmare, aceia care sunt învățăți nu fac distincții de genul acesta nu are un suflet. Toată lumea are un suflet. Tasmāt sarvāṇi bhūtāni(BG 2.30).. Din nou, El spune sarvāṇi bhūtāni. Na tvaṁ śocitum arhasi. Este datoria ta. Kṛṣṇa subliniază ideea că sufletul este etern, nu poate fi ucis. În atât de multe feluri. Corpul se deteriorează. "Acum este datoria ta să lupți. Corpul poate fi ucis, corpul poate fi distrus". Dar na hanyate hanyamāne śarīre (BG 2.20). Dar chiar și după distrugerea corpului, sufletul continuă să existe. Primește un alt corp, doar atât. Deha, tathā dehāntara-prāptiḥ (BG 2.13). Dehāntara-prāptiḥ. Trebuie să acceptăm un alt corp. Iar acest proces va fi explicat în textul următor.
Pentru un kṣatriya care este angajat în a lupta, într-o luptă religioasă. Războiul trebuie să fie unul religios. Cauza trebuie să fie corectă. Atunci lupta va fi corectă. Un kṣatriya care omoră într-un război religios, nu este responsabil, nu este păcătos. Aceasta este legea. Similar pentru brāhmaṇa. El pune în sacrificiu un animal. Aceasta nu înseamnă că el ucide. În mod asemănător, un kṣatriya când ucide, nu este păcătos. Aceasta va fi explicat în textul următor. "Aceasta este datoria ta". "Nu te îngrijora că o să-ți ucizi semenii sau bunicul tău. Ascultă-Mă, te asigur că nu poți să omori dehī, avadhya, este etern". Acum dehe sarvasya bhārata, acest punct important ce ar trebui fi notat, fiecare în entitate vie, corpul a crescut datorită prezenței sufletului spiritual. Nu contează că trupul este uriaș sau minuscul. Dar... Prin urmare materia este produsă sau se dezvoltă numai în prezența spiritului. Nu e adevărat că spiritul sau forța vitală ajung să existe datorită combinaților materiei. Acesta este un punct de vedere științific. Materia este dependentă de spirit. Prin urmare, este considerată inferioară. Yayedaṁ dhāryate jagat(BG 7.5). Dhāryate, ea poartă. Spiritul este acolo; așadar univesul uriaș se bazează pe spirit. Fie că e vorba de spiritul suprem Kṛṣṇa sau pe spiritul mic. Există două tipuri de suflete. Ātmā și paramātmā. Īśvara și parameśvara.