RO/Prabhupada 0202 - Cine poate iubi mai mult decât un predicator
Morning Walk -- May 17, 1975, Perth
Amogha: Struții își bagă capul într-o gaură în pământ.
Prabhupāda: Da.
Paramahaṁsa: Dar trebuie să existe un anumit progres, deoarece atât de mulți se alătură mișcării Hare Kṛṣṇa.
Prabhupāda: Ei fac progrese reale. Bhava-mahā-dāvāgni-nirvāpaṇam. Aceste anxietăți materiale se vor sfârși. Ei fac progrese. Ceto-darpaṇa-mārjanaṁ bhava-mahā-dāvāgni-nirvāpaṇam (CC Antya 20.12). Prin cântarea (japa) lui Hare Kṛṣṇa, inima lor murdară va fi curățată și, imediat ce va fi curățată în întregime, problemele existenței materiale se vor sfârși. Vor fi fără nici o anxietate.
Paramahaṁsa: Par fericiți, dar ... Devoții lui Kṛṣṇa par a fi fericiți, dar ei nu fac multă muncă practică. Întotdeauna cântă și dansează și cer ceva bani. Dar nu lucrează nimic practic. Noi facem multe lucruri practice.
Prabhupāda: Dansul nu e muncă? Și scrierea cărții nu muncă? Vânzarea cărților nu e muncă? Ce este muncă atunci? Hm? Ca salturile de maimuțe? Da? Aia e muncă?
Amogha: Dar ajutăm oamenii practic la spital sau alcoolicii ...
Prabhupāda: Nu, ce ... Cum ajutați? Credeți că dacă cineva merge la spital el nu va muri? Și cum îi ajuți? Tu te gândești că-i ajuți.
Amogha: Dar el trăiește mai mult.
Prabhupāda: Aceasta este o altă nebunie. Tu cât timp vei trăi? Când va veni timpul morții, nu vei mai trăi nici măcar o clipă. Când un om va muri, viața lui este terminată. Pot injecțiile, medicamentele, pot da un minut mai mult de viață? Există vreun medicament?
Amogha: Ei bine, se pare că există.
Prabhupāda: Nu ...
Amogha: Uneori, când se dau medicamente, trăiesc mai mult.
Paramahaṁsa: Se spune că prin perfecționarea transplantului de inimă pot face ca oamenii să trăiască ...
Prabhupāda: Ei pot spune, ei ... Pentru că îi considerăm ca ticăloși, de ce să-i cred? Ar trebui să-i considerăm ca fiind ticăloși, asta-i tot. (Cineva strigă tare în fundal, Prabhupāda latră la ei) (râsete) Un alt ticălos. El se bucură de viață. Deci, lumea este plină de ticăloși. Trebuie să fim foarte pesimiști, și deloc optimiști în această lume. Dacă nu deveniți pesimist, nu veți putea să vă întoarceți acasă. Dacă aveți puțină atracție pentru această lume - "Este bine" - atunci trebuie să rămâneți aici. Da. Kṛṣṇa este atât de strict.
Paramahaṁsa: Dar Isus a spus: "Iubește-l pe fratele tău ca pe tine însuți". Dacă-l iubim pe fratele nostru ...
Prabhupāda: Noi îl iubim. Noi îi dăm conștiența de Kṛṣṇa. Aceea este dragostea, iubirea adevarată. Îi dăm viață veșnică, fericire veșnică. Dacă nu-i iubim, atunci de ce ne facem atâtea necazuri? Predicatorul trebuie să-i iubească pe oameni. Altfel de ce se angajează? El o poate face pentru el însuși acasă. De ce să ia atâtea probleme? De ce la optzeci de ani am venit aici, dacă nu iubesc? Deci cine poate iubi mai bine decât un predicator? Iubește chiar și animalele. Prin urmare, ei predică: "Nu consumați carne". Iubesc ei animalele, ticăloșii? Ei mănâncă, și-și iubesc țara, asta-i tot. Nimeni nu iubește. Este pur și simplu satisfacerea simțurilor. Dacă cineva iubește, este conștient de Kṛṣṇa, asta-i tot. Toți ticăloșii. Ei sunt după satisfacția propriilor simțuri și vor pune un panou, "Eu îi iubesc pe toți". Asta e treaba lor. Și nebunii acceptă: "Oh, acest om este foarte filantropic". El nu iubește pe nici un om. Iubește numai simțurile. Asta e tot. Slujitorul simțurilor, asta e tot.