RO/Prabhupada 0245 - Fiecare încearcă să satisfacă simţurile sale sau a ei
Lecture on BG 2.9 -- London, August 15, 1973
Deci Kṛṣṇa este stăpânul simțurilor. Întreaga lume se chinuie să se bucure de simțuri. Iată filozofia simplă, adevărul, că ”Prima dată lasă să se bucure, lasă-L pe Kṛṣṇa să se bucure. El este stăpânul. Apoi putem să ne bucurăm.” Tena tyaktena bhuñjīthā. Īśopaniṣad spune că totul aparține lui Kṛṣṇa. Īśāvāsyam idaṁ sarvam: (ISO 1) "Totul aparține lui Kṛṣṇa." Aici e greșeala. Totul aparține lui Kṛṣṇa, dar noi credem că "Totul îmi aparține mie." Aceasta este iluzia. Ahaṁ mameti (SB 5.5.8). Ahaṁ mameti. Janasya moho 'yam ahaṁ mameti. Aceasta este iluzia. Toți gândesc că "Eu sunt acest corp, și totul, orice găsim în această lume, este pentru bucuria mea." Aceasta este greșeala civilizației actuale. Cunoașterea este: "Totul aparține lui Dumnezeu. Eu pot lua doar ceea ce El îmi dă, îmi oferă binevoitor." Tena tyaktena bhuñjīthā. Aceasta nu este filozofia Vaiṣṇava, este un fapt. Nimeni nu este proprietar. Īśāvāsyam idaṁ sarvam. Fiecare... Kṛṣṇa spune ”Eu sunt cel care se bucură. Eu sunt proprietarul.” Sarva-loka-maheśvaram (BG 5.29). Mahā-īśvaram. Mahā înseamnă. Putem să pretindem că suntem īśvaram, controlorul, dar Kṛṣṇa este descris ca mahā-īśvaram ”controlorul controlorului”.
Acesta este Kṛṣṇa. Nimeni nu este un controlor independent. De aceea Kṛṣṇa este descris ca Hṛṣīkeśa. Hṛṣīkeṇa hṛṣīkeśa-sevanaṁ bhaktir ucyate (CC Madhya 19.170). Și bhakti înseamnă să-L servești pe Hṛṣīkeśa prin hṛṣīka. Hṛṣīka înseamnă simțuri. Kṛṣṇa este stăpânul simțurilor și deci orice simțuri am stăpânul este Kṛṣṇa, proprietarul este Kṛṣṇa. Deci atunci când simțurile sunt angajate în satisfacerea stăpânului simțurilor, asta se numește bhakti. Aceasta este definiția bhakti, serviciul devoțional. Și când simțurile sunt angajate în bucuria de simțuri, nu pentru stăpân, aceasta se numește kāma. Kāma și prema. Prema înseamnă să-L iubești pe Kṛṣṇa și să faci totul pentru satisfacția lui Kṛṣṇa. Aceasta este prema, iubire. Iar kāma înseamnă că totul e făcut pentru satisfacerea simțurilor mele. Aceasta este diferența. Simțurile sunt mijlocul. Ori îți satisfaci simțurile ori satisfaci simțurile lui Kṛṣṇa. Dar când satisfaci simțurile lui Kṛṣṇa, devii perfect, și când satisfaci propriile simțuri, devii imperfect, iluzionat. Pentru că nu îți poți satisface simțurile. Nu este posibil fără Kṛṣṇa. Hṛṣīkeṇa hṛṣīkeśa-sevanaṁ bhaktir ucyate (CC Madhya 19.170).
De aceea cineva trebuie să-și purifice simțurile. Acum fiecare încearcă să-și satisfacă simțurile. Ahaṁ mameti. Janasya moho 'yam (SB 5.5.8). Puṁsaḥ striyā maithunī-bhāvam etat. Toată lumea materială e în așa fel... Există două entități vii, bărbat și femeie. Bărbatul încearcă să-și satisfacă simțurile, iar femeia de asemenea încearcă să-și satisfacă simțurile. Aici așa numita iubire înseamnă... Nu e iubire. Nu poate fi... Pentru că bărbatul și femeia, nimeni nu încearcă să satisfacă simțurile celuilalt. Fiecare încearcă să-și satisfacă simțurile. O femeie iubește un bărbat pentru că-i satisface simțurile, iar un bărbat iubește o femeie pentru că-i satisface... De aceea, imediat ce are loc o mică tulburare în bucuria de simțuri, apare divorțul. ”Nu vreau asta.” Pentru că punctul central este propria bucurie de simțuri. Dar putem să facem o poză, un spectacol, ”O, te iubesc atât de mult, te iubesc atât de mult.” Nu există iubire. Este totul kāma, poftă. În lumea materială nu e posibilă iubirea. Nu e posibil. Această așa numită iubire este amăgire, doar amăgire. ”Te iubesc. Te iubesc pentru că ești frumos. Asta îmi va satisface simțurile. Pentru că ești tânăr, asta îmi va satisface simțurile.” Aceasta este lumea. Așa este lumea materială. Puṁsaḥ striyā maithunī-bhāvam etat. Principiul de bază al acestei lumi materiale este bucuria de simțuri. Yan maithunādi-gṛhamedhi-sukhaṁ hi tucchaṁ kaṇḍūyanena karayor iva duḥkha-duḥkham (SB 7.9.45).