RO/Prabhupada 0615 - Când munciți pentru Krișna cu iubire și entuziasm, aceasta este viața conștientă de Krișna
Lecture on BG 1.30 -- London, July 23, 1973
Māyāvādī, există două tipuri de Māyāvādī: impersonaliști și nihiliști. Ei sunt toți Māyāvādī. Deci filozofia lor e bună până acum, pentru că un prost nu poate înțelege mai mult de atât. Un prost, dacă este informat că există o viață mai bună în lumea spirituală, să devină servitor al lui Dumnezeu, Kṛṣṇa, ei cred, ”Am devenit servitor al acestei lumi materiale. Am suferit foarte mult. Iar servitor al lui Kṛṣṇa?” ”O...” Ei au fiori, ”O, nu, nu. Nu e bine. Nu e bine.” Imediat ce aud de serviciu, ei se gândesc la acest serviciu, serviciu fără sens. Ei nu pot să creadă că acolo există serviciu, dar care este pur și simplu ānanda. Cineva este totuși dornic să-L servească, pe Kṛṣṇa. Așa e lumea spirituală. Ei nu pot înțelege. Deci acești nirviśeṣavādī, impersonaliști, cred așa. La fel cum un om bolnav la pat, dacă i se spune ”Când vei fi vindecat, vei mânca bine, vei putea merge,” el crede că ”Iar să merg? Iar să mănânc?” Pentru că este obișnuit cu medicamentul amar și sāgudānā, nu foarte plăcut, și multe altele, evacuarea, activitățile în pat. Deci când cineva îi spune că ”După vindecare, există de asemenea evacuare și mâncare, dar este foarte plăcut,” el nu poate înțelege. El spune, ”Este cam ca acum.”
Deci impersonaliștii Māyāvādī nu pot înțelege că a-L servi pe Kṛṣṇa e doar plăcere și beatitudine. Ei nu pot înțelege. De aceea au devenit impersonaliști: ”Nu. Adevărul Absolut nu poate fi o persoană.” Aceasta e o altă formă a filozofiei lui Buddha. Impersonal înseamnă zero. Aceasta e de asemenea zero. Deci filozofii buddhiști, ei au țelul suprem vidul, iar acești Māyāvādī, ei au țelul suprem... Na te viduḥ svārtha-gatiṁ hi viṣṇum (SB 7.5.31). Ei nu înțeleg că există viață, viață fericită, servindu-l pe Kṛṣṇa. De aceea aici Arjuna pretinde ca un om obișnuit. Deci îi spune lui Kṛṣṇa, ”Voiai să lupt, să devin fericit, să recuperez regatul, dar prin omorârea propriilor oameni? O, nimittāni viparītāni. Mă sfătuiești greșit.” Nimittāni ca paśyāmi viparītāni. ”Nu voi fi fericit prin omorârea propriilor oameni. Nu e posibil. De ce mă provoci?” Deci el a spus, nimittāni ca viparītāni paśyāmi. "Nu, nu.” Na ca śaknomy avasthātum: ”Nu pot să stau aici. Să merg înapoi. Du-mi carul înapoi. Nu voi rămâne aici.” Na ca śaknomy avasthātuṁ bhramatīva ca me manaḥ (BG 1.30). "Devin tulburat. Sunt derutat acum.”
Deci aceasta este poziția noastră, lumea materială. Suntem mereu în încurcături, derută, și când ceva mai bun este propus persoanei materialiste, că ”Adoptă conștiința de Kṛṣṇa, vei fi fericit,” el vede nimittāni viparītāni, exact opusul. ”Cum mă va face conștiința de Kṛṣṇa fericit? Familia mea are probleme și eu am atâtea probleme. Cum mă va ajuta conștiința de Kṛṣṇa?” Nimittāni ca viparītāni. Aceasta este condiția materialistă de viață. De aceea e nevoie de timp, puțin timp pentru a înțelege. Aceasta este Bhagavad-gītā. Același Arjuna care acum crede nimittāni ca viparītāni. Când va înțelege Bhagavad-gītā, va spune, ”Da, Kṛṣṇa, ce spui Tu e corect. E corect.” Pentru că după ce l-a instruit pe Arjuna, Kṛṣṇa îl va întreba, ”Acum ce vrei să faci?” Deoarece Kṛṣṇa nu forțează. Kṛṣṇa spune că ”Predă-te Mie.” Nu îl forțează ”Trebuie să te predai. Sunt Dumnezeu. Ești parte componentă din Mine.” Nu. Nu va spune asta niciodată. Pentru că v-a dat puțină independență, nu se va atinge de ea. Altfel care e diferența dintre o piatră și o entitate vie? O entitate vie trebuie să aibă independență, chiar dacă este puțină, minusculă. Kṛṣṇa nu se va atinge de ea. Niciodată nu se va atinge. Va trebui să fiți de acord, ”Da, Kṛṣṇa, mă voi preda Ție. Da. Este în folosul meu.” Aceasta este conștiința de Kṛṣṇa. Trebuie să fiți de acord, nu trivial, mecanic. ”Maestrul spiritual spune așa. Atunci să o fac.” Nu. Trebuie înțeles foarte bine. Teṣāṁ satata-yuktānāṁ bhajatāṁ prīti- pūrvakam (BG 10.10). Prīti, cu iubire. Când munciți, când munciți pentru Kṛṣṇa cu iubire și entuziasm, aceasta este viața voastră conștientă de Kṛṣṇa. Când credeți că ”Este banal, plin de probleme, dar ce pot să fac? Acești oameni mi-au cerut să o fac. Trebuie să o fac,” aceasta nu e conștiința de Kṛṣṇa. Trebuie să o faceți voluntar și cu mare plăcere. Atunci știți. Utsāhān niścayād dhairyāt tat-tat-karma- pravartanāt, sato vṛtteḥ sādhu-saṅge ṣaḍbhir bhaktiḥ prasidhyati. Veți găsi în Upadeśāmṛta (NOI 3). Întotdeauna ar trebui să fiți entuziaști, utsāhāt. Dhairyāt, cu răbdare. Tat-tat-karma-pravartanāt. Niścayāt, niścayāt înseamnă încrezători. ”Când sunt angajat în misiunea lui Kṛṣṇa, activitățile Sale, Kṛṣṇa cu siguranță mă va duce acasă, înapoi la...” Niścayāt. Iar Kṛṣṇa spune, man-manā bhava mad-bhakto mad-yājī māṁ namaskuru (BG 18.65). ”Te voi aduce înapoi.” Este spus. Kṛṣṇa nu este un mincinos deci trebuie să muncim cu entuziasm. Doar... Nu viparītāni. Arjuna va accepta asta la sfârșit. Kṛṣṇa îl va întreba, ”Dragul meu Arjuna, acum care este decizia ta?” Arjuna va spune, ”Da.” Tvat prasādāt keśava naṣṭa-mohaḥ (BG 18.73): ”Iluzia mea s-a rispit.”
Asta e tot. Mulțumesc foarte mult. Hare Kṛṣṇa.