RO/Prabhupada 0851 - A tot mesteca ceea ce a fost deja mestecat. Aceasta este viața materială



750306 - Lecture SB 02.02.06 - New York

A tot mesteca ceea ce a fost deja mestecat. Aceasta este viața materială. Nitāi: ”Astfel fiind fixată, o persoană trebuie să îndeplinească serviciu către Supraufletul situat inima proprie a fiecăruia prin omnipotența Sa. Deoarece El este Personalitatea Divinității Atotputernică, etern și nelimitat, El este țelul ultim al vieții și adorândul pe El o persoană poate să înceteze cauza statutului condiționat de existență.”

Prabhupāda:

evaṁ sva-citte svata eva siddha
ātmā priyo 'rtho bhagavān anantaḥ
taṁ nirvṛto niyatārtho bhajeta
saṁsāra-hetūparamaś ca yatra
(SB 2.2.6)

Deci, noaptea trecută noi am discutat despre cum o persoană nu trebuie să se îngrijoreze în ce privește menținerea sa și să se ducă să cerșească de la o persoană care este foarte mândră de bogăția sa. El poate să își aranjeze propria sa condiție de trai. Această condiție este āhāra-nidrā-bhaya-maithunaṁ (Hitopadeśa 25). În ce privește o persoana aflată în ordinul renunțat al vieții, deci... Ea trebuie mai întâi de toate să renunțe la viața sexuală și la starea de frică. Acesta este un renunțat. Exact cum aici sunt mulți brahmacārī, sannyāsī. Se presupune că ei sunt în ordinul renunțat, in special sannyāsī, și vānaprastha, brahmacārī. Renunțat. Prima renunțare este de a renunța la gratificarea simțurilor. Prin urmare persoana în ordinul renunțat este numită svāmī. Svāmī înseamnă stăpân. Sau gosvāmī. Astfel, go înseamnă ”simțuri” și svāmī înseamnă ”stăpân.” Cel ce a devenit stăpânul simțurilor sale, el este gosvāmī sau svāmī. Alminteri, dacă o persoană este servitorul simțurilor sale, cum poate fi el svāmī sau gosvāmī? Fiecare cuvânt are un înțeles. Astfel o persoană trebuie să renunțe. Aceasta este viața materială. Viața materială înseamnă că fiecare este angajat în gratificarea simțurilor, și aceasta este considerată ca fiind avansul civilizației. Aceeași gratificare de simțuri în diferite feluri, aceeași intoxicare, același mâncat de carne, aceeași viată sexuală; fie că te duci la club, sau club de nudiști sau acest club. Prin urmare practica este aceeași. Punaḥ punaś carvita-carvaṇānām (SB 7.5.30), repetarea a mesteca ceea ce a fost mestecat. Aceata este viața materială.

Astfel ordinul renunțat îneamnă a opri; nu a opri, cel puțin a controla gratificarea simțurilor. Aceta este ordinul renunțat. Și fară a fi în ordinul renunțat tu nu poți să mergi în lumea spirituală. Exact ca și mâna ta, care se află acolo, ai luat ceva care nu este foarte bun în mâna ta, și dacă tu vrei să iei ceva mai bun, tu trebuie să arunci ce ai avut și să iei ce e mai bun. Nu poți să ții ambele lucruri. Aceasta nu este posibil Prin urmare, care este diferența dintre viața materială și cea spirituală? Viața materială îneamnă pur și simplu o grămadă de probleme, la fiecare pas. Padaṁ padaṁ yad vipadāṁ (SB 10.14.58). Pur și simplu periculos. Noi conducem foarte frumos, comfortabil, o mașină Cadilac sau o motocicletă, dar conducem spre pericol, asta e. Noi conducem; dar în orice moment mașina poate fi zdrobită, în special în țara voastră. În orice moment. Atunci, ar trebui să stau acasă? Nu. Acasă de asemenea pot fi așa de multe pericole. Noi suntem în pericol. Pur și simplu noi încercăm să îl contracarăm. Acesta este avansul civiliației. Animalele, ele depind de protecția naturii. Dar noi untem ființe umane; noi folosim conștiența noastră superioară, inteligența superioară- același lucru. Rusia produce o , cum se cheamă, arma, bomba atomică Deci....

Nucleară, da. Și americanii de asemenea încearcă. Și pisica și câinele, ei de asmenea încearcă să se protejeze cu ghearele și dinții lor. Astfel adevărata problemă este apărarea. Deci apărarea este...Nu însemnăi că dacă noi avem o viață mai bună decât pisicile și câinii, noi nu trebuie să ne mai apărăm. Trebuie să ne apărăm. Asta e...Dar într-un mod mai bun. Nu într-un mod mai bun , de fapt, pentru că trebuie să murim. Deci, oricum, noi credem că este o modalitate mai bună de apărare.